Wednesday, March 10, 2010

La apa Vavilonului, Jelind de ţara Domnului, Acoló şezum şi plânsăm...

Dintr-o Psăltire a sfântului proroc David...

Ce minune de fată face Domnul !

by Dr Dan Waniek, MD
All Rights Reserved

Copyright © 2010 by Provita, Gianna herself, and publishers of Dosoftei.

Public speech by Gianna Jessen, abortion survivor | Gianna Jessen, supravieţuitoare a avortului from provita on Vimeo.


La apa Vavilonului... Ce minune de fată face Domnul !

...

La apa Vavilonului,
Jelind de ţara Domnului,
Acoló şezum şi plânsăm
La voroavă ce ne strânsăm,
Şi cu inemă amară,
Prin Sion şi pentru ţară,
Aducându-ne aminte,

Plângeam cu lacrămi herbinte.
Şi bucine ferecate
Lăsăm prin sălci aninate,

Că acoló ne-ntrebară
Aceia ce ne prădară
Să le zâcem viers de carte
Într-acea streinătate,
Ca-n svânt muntele Sionul
Cântări ce cântam la Domnul.

Ce nu ni să da-ndemână
A cânta-n ţară streină.

De te-aş uita, ţară svântă,
Atuncea să-mi vie smântă,
Şi direapta mea să uite
A schimba viers în lăute!

Şi să mi să prinză limba
De gingini, jelindu-mi scârba,
De te-aş mai putea uita-te,
Ierusalime cetate,
Nainte de nu te-aş pune
În pomene-n zâle bune.

Să nu uíţ, Doamne svinte,
De Edom ce-au zâs cuvinte
Svintei cetăţ împrotivă,
Cu rău din gură zlobivă :
„Răsâpiţî-i zidiuri nalte,
Deşertaţ de bunătate!“

Tu, fată vavilonească,
Răul va să te tâlnească!
Va fi ş-acela-n ferice
Ce-ţ-va veni să te strice,
Că ţî să va-ntoarce darul,
Cum ne-nchini tu cu păharul,

Când cuconii tăi de ziduri
Vor zdrobi-i ca neşte hârburi.


Psalomul lui David, 136, Psaltirea în versuri (a ieromonahului Dosoftei, pre versuri tocmită la mănăstirea Probota, sau la Roman, dar tipărită abia la 1673 în Polonia, la Uniev, când Dosoftei era deja mitropolit pribeag...)